Chilling

daca una din astea doua melodii nu va place... ar trebui sa faceti un control la ORL :))

New feeling, new post, new nothing

Imi e groaza... mereu mi`a fost de acele zile care te lasa inlemnit, corpul ti`e incordat, iar singurul loc in care simti ca ai puls este capul deoarece te doare... nu simti ca ai putea face ceva sa`ti revi...si daca ai putea, gandurile ti`ar sta in cale ca intr`un joc penibil in care ai luat "lucrul" care te impiedica sa faci ce trebuie.
Uneori e perfect sa ignori anumite lucruri pentru a`ti reveni si a face totul ca la carte, dar din cand in cand nu poti oricat ai vrea. E de ajuns sa ai cateva momente de slabiciune si sa te inhate... esti prins, otravit de acest/e eveniment/e dupa care urmeaza agonia. Partea trista este ca unii nu renasc din cenusa ca pasarea Phoenix si raman marcati de ele...
Eu stiu ca voi renaste, simt asta, poate nu acum, nici foarte curand... dar cand se va intampla, ma voi asigura ca am asimilat tot ce imi este de folos din agonie pentru a trai mai mult. Asa ar fi frumos sa se intample tuturor pentru ca nimic nu e intamplator, iar cum spuneam astazi unui coleg... nu dau vina pe destin, nu`mi place... eu inteleg asta ca o oportunitate in fiecare detaliu al vietii, sa inveti ceva nou, sa te controlezi sau te redresezi.
Ma intorc acum la prezentul meu si incerc sa asimilez in continuare...
Pace!
&Vacanta placuta ;)

A judeca si a fi judecat...

Cea mai mare teama dupa moarte a omului din zilele noastre este de a fi judecat pentru adevarata lui fata si adevaratele lui sentimente. Parerea mea...
Daca-ti arati sensibilitatea, risti sa fi considerat slab, iar ceilalti sa profite de asta.
Daca iti arati toate greselile unei persoane e foarte posibil sa fi considerat un monstru.
Daca esti prea bun esti luat de prost.
Daca spui tot ce gandesti te pui in pericol si risti sa nenorocesti tot ce exista cu o secunda in urma in jurul tau.
etc.
Adevarul este ca niciodata cineva nu te va accepta pentru ceea ce esti cu adevarat,cum doar tu te cunosti...si sa fim seriosi... uneori de aceea o persoana poate fi si cel mai rau critic al sau, pt. ca doar noi insine stim cu adevarat cine suntem.
Ati putea sa va imaginati in detalii capat-coada o lume atat de transparenta? Eu nu... pt ca nu cred ca va exista vreodata, iar mintea omului poate fi cea mai afurisita c*rva vazuta vreodata.

Pace!

2 in 1

Consider că starea duală în acelaşi timp pe care o am din când în când e o artă al naibii de enervantă. Momentan sunt happy şi am o barieră de care mă tot lovesc cu capul, drace ia-o :)). E amestecătura aceea ciudată dintre ce ai vrea să faci şi starea fizică sau psihică ce nu te lasă.

În momentul de faţă îmi simt creierul hiperactiv dându-se în stânga şi în dreapta încercând să iasă pe urechi pt că nu-i dau voie să se exteriorizeze... nu e un sentiment chiar plăcut, dar dacă am face tot ce ne taie capul am apuca-o pe căi greşite/necunoscute sau altă descriere pe care o vreţi voi. Un lucru e sigur... în curând va obosi şi va trece în cealaltă extremă... aşa se întâmplă tuturor la un moment dat... pot să jur că ştiţi la ce mă refer, măcar câţiva să fi trecut prin stări de genul.

Soluţia? Presupun că ar trebui să dăm drumul stării pozitive în ce mod vrem ca apoi să nu avem de suferit mai târziu... de preferat ar fi să nu produceţi pagube de orice natură.

Păci!

Proud of the past, terrified of the future

Mă uit la numărul de ani adunaţi în spatele meu şi realzez că adolescenţa a fost punctul de vârf al meu până în prezent...mă refer la intervalul 13-17 ani în special.
Am experimentat aproape toate stilurile vestimentare şi muzicale, le-am combinat tipic mie fără să-mi pese de gura lumii (recunosc,sunt unele horror, dar e amuzant să mi le amintesc pt. că totuşi eram la început), cu toate acestea pot să mă laud zicând că am fost un copil cuminte şi cu suficientă libertate (am părinţi grozavi). Probabil cei ce nu m-au cunoscut au bănuit altceva tocmai din cauza hainelor...asta e, nu mi-a păsat atunci, acum nici atât. Sunt mândră că am aterizat de pe vreo navă extraterestră şi că totuşi am învăţat să trăiesc cu picioarele pe pământ... datorită modului în care m-au crescut ai mei şi prietenelor din copilărie care au fost diferite de restul lumii de asemenea şi si-au păstrat esenţa de raritate.

Stau şi-mi imaginez cum ar fi generaţiile viitoare, că prezentul îl vedem cu toţii şi probabil prea mulţi au discutat despre asta de s-au săturat... Mie îmi dă fiori oarecum gândul că într-o bună zi voi fi şi eu părinte pentru că dacă nu vor fi luaţi copiii şi îmbunătăţiţi de extratereştri cât de curând... vom regresa mult mai mult. Bineînţeles nefiind specialistă în domeniu nu pot vorbi prea serios despre asta sincer pt. că viitorul a fost mereu cum trebuie să fie...imprevizibil.

În ziua de azi majoritatea fetelor ori sunt fufe ori dornice de senzaţii tari (sau 2 in 1 acum cu ceva în plus iar şi iar), iar pe lângă zidul fictiv dintre aparenţe şi adevăr au mai construit unul între timp, machiajul excesiv care practic în miez de noapte e în stare să te facă să sari de la geam...
De multe ori băieţii sunt aceia din neandertal care nu-şi uită tradiţiile...

Să nu uit totuşi să felicit persoanele care sunt o laudă pt. Terra în caz de invazie şi să le spun că muuuuuuulţi ne punem bazele în ele.

În viitorul prezent înrăutăţit prevăd:
# întuneric general să nu ne mai speriem unii de alţii doar după aparenţe stupide
# ploi generale, dacă ne inundă şi se găseste noroi ici-colo ar fi bătaie pe el că fetele trebuie să-şi pună tencuiala zilnică pe faţă
# război general dacă mai există supravieţuitori prea proşti; nu spun că cei deştepţi l-ar începe (ei redecorează planeta şi o zbârlesc până la chelie...8-|)
# în general nicio îmbunătăţire

În cel îmbunătăţit:
# extratereştri generali cu stabilizatoare şi ajutoare pt. mintea umană (preferabil nedureroase)
# Adam şi Eva reloaded - modelul fără păcate şi mere
# deşteptare generală ca din senin a oamenilor - repararea porcăriilor din prezent
#

Gata discursul că mi-a obosit creieraşul şi nu vreau să exagerez cu subiectul mai mult decât am făcut-o deja...
Păci!

wow ce rapizi aţi fost dragilor :)) nicio oră...vă iubesc ;;)

I. Vorbele unui vis înţelept

Fată de aramă şezi cuminte în dreapta alaiului vieţii

Lasă-ţi sufletul să cadă peste vălul tinereţii

Capul şi gândurile aşează-le în poala-mi îmbatrânită.

De atat amar de vreme te-am ascuns în mine...

Ţi-am călăuzit paşii de fecioară cu propria-ţi minte.

Ca să pluteşti în nopţile plumburii, pe timp de zi să răzbeşti

Am descusut iţele temerilor tale, am alungat vremuri

Şi te-am îndepărtat de veniul amintirilor ce îmbătrâneau.

Închide-ţi porţile, lasă doar ploaia blândă să se aştearnă din amurg

Pe roadele vieţii de acum şi vântul să le mângâie plăpând.

Simte-mi mireasma de linişte ce te învăluie o dată cu tăcerea nopţii,

Pleoapele or să-ţi cadă greu în mâinile sorţii.

Nebunia şi visele = ?

Bună dimineaţa/ ziua/ seara (sau noapte bună dacă aveţi planuri de zâzâială la comp)!
După cum puteţi observa încerc să învăţ tastatura cu litere româneşti, deci scriu de 2 ori mai greu.

Weekendul acesta am primit un hug attack de la Inspiraţia Divină şi am scris prima poezie după un an de zile (da, chiar plănuiam să mă las pe veci, dar mi-a dat cu virgulă şi nu în favoarea voinţei mele). Vedeţi voi tineri feciori şi fecioare cu numirea greşită care tocmai am făcut-o pt. voi, am descoperit că uneori soluţia la problemele cele mai adânci (vai perverşilor nu vă gândiţi la prosti) e să te gândeşti că ai vorbi cu o a doua persoană a ta. DAAAAR NU CU VOCE TARE! După mai daţi vina pe mine că tre să mergeţi la psiholog sau ajungeţi la nebuni...Doamne fereşte!
Eu am găsit această a doua persoană- visele care le am (ori în timpul nopţii, ori cu sensul de dorinţe, ţeluri, norişori sau cum vreţi sa le spuneţi).
Nu ştiu de unde mi-a venit ideea, nu ştiu dacă e normală sau într-adevăr eu sunt cea care trebuie să se cazeze la un hotel de lux pe nume ospiciu, dar pe mine mă ajută. Bun... am început punându-mi anumite întrebări gen: Ce mi-ar spune visele? Ce m-ar sfătui? Dacă le-aş evita în continuare cum m-ar înfrunta? etc. tocmai pt. că ele sunt opusul meu de cele mai multe ori şi poate chiar o fi o latură ascunsă a fiecăruia dintre noi în ele.
Aşa am început să scriu poezia care sper că pe viitor o voi continua ca o poveste, o experienţă de cunoaştere a sinelui...sper doar să nu mai fac vreun accident cu inspiraţia şi s-o bag din nou la reanimare săraca.

Totuşi un mic avertisment dacă vreti să faceţi ca mine (ce fericită aş fi să nu vorbesc de una singură şi să mă luaţi în serios purecii mei drăgălaşi şi zbârliţi) asiguraţi-vă că vă asumaţi toată responsabilitatea pentru adevăratele voastre dorinţe, orice fel de gânduri şi că vreţi cu adevărat să le înfruntaţi sau chiar să le schimbaţi.
Vă zic asta pt. că eu am fugit de ele tocmai pt. că îmi era teamă de ce gânduri stricate depzitez în tăiţeii din cutia craniană. Dar acum le înfrunt, încerc să le accept, poate chiar să le depăşesc... şi chiar înţeleg mai bine unele acţiuni ce le fac în prezent.

Îmi pare rău că postul nu a fost mai amuzant,dar nu era acesta scopul de data asta. Şi nu,nu sunt nicio specialistă, dar pot să zic că fiecare poate fi specialistul său exact în ce domeniu îşi doreşte.
Dacă vreţi să postez poezia aştept 3 bifări la oricare din căsuţele de mai jos şi am s-o lipesc cu lipici scump sa nu se ştearga,oke?

Merci dacă v-aţi pierdut minutele din viaţă citind ce scrie o nebună care poate uneori habar n-are ce vorbeşte,dar ea încearcă. ;) Păstraţi-vă rotofei că de mâine începe o altă saptămână şi vă trebuie energie :)).
Păci cu doo degete în sus şi tri jos.

:)

Buna sa va fie inima si mintea si mai si..
Revin cu un post la fel de "interesant" ca si celelalte...sau poate mai bun :))-imi place sa ma mint singura.

De ceva timp (saptamani) ma ofilesc incet observand ca prea multe se schimba in ultimul hal... da, eu zic asta pt. ca de obicei sunt persoana aia pasiva ce ori isi vede de treaba ei, ori sta si observa ce se intampla prin jurul sau.
O data cu faculta au inceput sa zboare toate: timpul, oamenii (dau si ei de oxigen nou si cred ca le cresc aripi- si eu am crezut ca va fi la fel de fain,dar nu), vorbele... frunzele, copacii (aia inca nu, dar urmeaza)...etc.
Azi am avut o "revelatie"... timpul de cand a inceput faculta, impartit pe zile s-ar cataloga astfel pt. mine: 1. zile care nu mai vreau sa treaca; 2. zile pe care le-as putea ocoli; 3. zile care ma mananca de vie. Toate astea sunt determinate de persoanele din jur si de tot felul de actiuni bata-le cucu`.
Sa le luam pe rand...

1. Zile care nu mai vreau sa treaca. Acestea sunt cele mai rare, de obicei in care apuc in sfarsit sa ma revad cu cel putin un prieten, sa facem pe porumbeii -sa zburam deasupra celorlalti noi facandu-ne treburile unde si cum vrem fara sa ne pese :)). Nu prea tine de faptul ca nu merg la faculta in ziua aia... ci de faptul ca nu am de facut nimic legat de ea :))- sau ca nu sunt din nou obosita doar la gandul ca urmeaza sa ma inghesui intr-un mediu unde nu ma simt prea grozav.

2. Zile pe care le-as putea ocoli. Zilele in care prefer sa am creierul gol si sa nu ma gandesc la cate muste am vazut, la cate ciocuri ce miscau fara sunet m-am uitat in gol, cate coate am dat sa-mi fac loc pe strada, etc. Da, din pacate acestea sunt zilele pierdute de multe ori degeaba intrebandu-ma ce drac de rost au :). Si mai rau e ca sunt cele mai dese pt. ca se inmultesc zilele fara vreun prieten adevarat sau o vorba care sa zici ca merita pe langa tine.

3. Zilele care ma mananca de vie. Cele horror...ca azi... cu sunete de fantome prin amfiteatru in timpul cursului- din vina vantului- :)))- glumesc, era funny pana sa nu imi amintesc ca-mi vine sa adorm din cauza profului. Zilele astea-s stres, de obicei is cele mai lungi, alea in care iti amintesti cate ai de facut sau ca esti in pom cu prea multe chestii si nu sti incotro sa fugi. De obicei atunci realizez ca nu stiu cum sa-mi impart timpul si de aia trec de la o extrema la alta cu programul asta haotic. Pentru mine inseamna si destule dezamagiri si pareri de rau fata de ceea ce ma inconjoara, maybe that`s why I don`t fit. Dar nu conteaza, ma descurc atata timp cat nu-mi fac din neuroni artificii in creier si iese fumul pe nari...

Daca si la voi se incadreaza zilele in categoriile astea (nu neaparat cu descrierile), ma bucur ca v`am facut sa dati din coditza si sa fiti de acord cu mine- in cazul asta puteti si voi sa bifati una din casetutele de mai jos sa stiu ca n-a fost degeaba scris postul :)). Daca nu, nu conteaza...nu pt mine, dar poate nici ce am scris nu conteaza pt voi so...am fi chit.

Păci! Sa mancati bine, ca de trait ne-a rezolvat Basescutza ;)

this is my pig! :))

http://drawapig.desktopcreatures.com/gallery/large.asp?id=2338564&p=0&hof=1&q=personality+test

Schimbari

Hey ppl am revenit.

Nu am de gand sa-mi cer scuze ca nu am mai scris nimic c-ar fi de kk(o).

Am stat in ultima vreme, cam de cand am scris ultimul post (cand zic scris, nu zic copy-paste de pe YT,deci v-ati prins), am observat o gramajoara de schimbari si decalari in jurul meu, iar eu nu sunt singura care a prins cioara asta din zbor si a zbarlit-o cu ganduri. Cam acesta a fost si motivul pt. care nu am scris, mintea mea a fost incurcata ca o ata subtire cu care s-a jucat un copil (copilul aici fiind destinul/viata de zi cu zi/gasiti voi o comparatie mai pe limbile voastre). Desi nici acum nu e prea descalcita ea, macar s-au indreptat partial niste neuroni (da da, au venit pe calea dreapta :))-not ), iar acum am revenit sa va plictisesc ca acu` cat timp o fi fost.

Ce pot sa zic... e ciudat cand ti se sparge balonul cu sapun, te strecori in unul de plastic si crezi ca de data asta ti-ai creat o lume destul de sigura si echilibrata, mai ales in momentul in care incep sa se clatine lucrurile si purecii din globul tau se transforma in ceva ce se adapteaza mai bine decat tine. Unii pureci se adapteaza mai usor, altii mai greu, unii deloc, depinde de zguduiala.
Unii pureci se lovesc in plin de tine incercand defapt sa-si restabileasca echilibrul, altii se dau la o parte gasind un stalp si astfel se salveaza, altii incearca sa se tina inca de tine.
Unii pureci au legat un lant de tine, altii nu. Unele legaturi slabesc, dar se reconstruiesc... altele se rup atat de rapid si te chinui sa le mai prinzi cumva sau nu. La unele lanturi se gaseste dupa o vreme bucata desprinsa in tot haosul insa la altele deloc.

Teoria mea despre asa-zisii "pureci" poate fi lalaita mult si bine,dar nu asta conteaza. Conteaza faptul ca oricat de sigura pare a fi o legatura intre oameni, niciodata nu poti fi sigur 100% ca aceea va fi mereu ca atunci cand isi atinge punctul maxim de multumire pt tine sau ceilalti. Cel mai important moment intr-o legatura dintre 2 persoane este declinul... fragilitatea aceea care iti da verdictul: Continui sau nu pe un drum comun cu cealalta persoana? Esti in stare sa echilibrezi situatia impreuna cu celalalt sau nu? Chiar iti doresti sa faci ceva in privinta asta sau este doar o impresie? Raspunsul vine mereu din suflet, iar daca impulsul este nu, vei simti ce iti doresti cu adevarat in decursul a urmatoarelor cateva zile.

Voi reveni cu alte plictiseli in viitorul apropiat sper. Pana atunci aveti grija de fundurile voastre ca altfel nu mai puteti sta jos sa cititi in tihna ce am scris :)). Pace!

Clipuri

Interesante clipurile astea 2... originale?

O alta zi... si cam atat

Ce te faci atunci cand cea mai interesanta zi din viata ta este aia in care nu faci nimic sau in care nu ti se intampla mai nimic? Cel putin in asta se transforma incetu cu incetu vacanta asta...

De cand am dat bacul am renuntat partial la niste obiceiuri care le consideram vicii...inainte de bac. Exemplu: palavrageala metaforica pe mess cu limbaj imbarligat si cu impresii fantastice de lene eterna. Mai nou citesc tot mai des urmatoarele chestii pe mess "mi-e lene", "mor", "am o stare d-aia...", etc. (inelegeti voi ca sunteti copii vaccinati si crescuti). Culmea e ca parca nici eu nu sunt prea departe, stau de multe ori in fata compului si ma uit prin monitor cu o privire bleaga a carei "sef " (creierul) e prea uzat sa mai poata procesa vreo informatie la care trebuie sa mai si raspunda (x: vi pe afara? - dupa 5 minute- eu: nu stiu...). :)) Vacanta asta pare sa se imputa incet si sigur, nu numai pt. mine.

Deci de cele mai multe ori imi dau seama ca cea mai super tare zi din vacanta este cea in care te holbezi intr-un loc fara rost, fara sa sti de ce si mai ales fara sa sti cum sa te misti din el. Sper macar in ultimele 2 luni sa se mai amelioreze scartaiturile de rigoare ca altfel vai s-amar de distractia noastra, suntem tristi bha...
Pace! -_-

Semnale de fum din carantina

Stau ca un vampir in camera de 2 zile si dorm aproape non-stop. Motivul: am racit (da da stiu vorba aia ironica despre oamenii raciti si vara).
Ochii mei deja abia suporta lumnina zilei (nu mai pomenesc de cea a soarelui), ca dovada stau cu ochelarii de soare pe nas in timp ce scriu pe blog... ce nu fac eu pt voi? :)) right
M-am saturat sa zic doo cuvinte si sa tusesc... macar de-ar avea cineva nevoie in vreun film de un personaj care sa tuseasca si sa "sopteasca" in acelasi timp... dar nu! Sansa mereu trece pe langa abilitatile mele :((

O singura plangere am la unii medici la care trebuie sa faci programare si cu o luna inainte de a te imbolnavi ca sa ajungi la timp (la timp adica atunci cand esti bolnav). Adica suni, abia poti sa vorbesti, te chinui sa te programezi cat mai repede si tanti de la capatul firului iti zice ca e liber de abia peste minim 3-4 zile(asta-i cu noroc). Si se mai plange Oana Cuzino la emisiunea "Ce se intampla doctore?" ca oamenii isi stabilesc singuri tratamentul tot mai des si gresesc...
Incep sa ma intreb: Ar trebui totusi sa mearga omul la urgente ca sa primeasca atentie la timp chiar si pentru o simpla raceala?
As mai avea de spus,dar e frumos sa ma abtin, totusi am fost primita azi (dupa ce era sa adorm pe scaun ca nu aveam programare si da-i si lasa-i pe altii....)

Orice sa fi in Romania, doar bolnav nu...
Ma intorc in pat. Pace voua!

Hai faiv si citate despre dor

Neatza concetateni!

Stateam cu ochii injumatatit deschisi si ma uitam pe anumite hai faiv`uri acum ceva minute. Ghici ce? Multi care au absolvit anul asta liceul si-au amintit abia acum sa puna poze cu toti colegii de clasa :)). Vai... imi va fi dor de tine! Amintirea este o comoara nu stiu de care si nu stiu cand si unde o vom regasi vai!!! :(( [nu conteaza ca ne`am salutat de 2 ori pe an cat am fost colegi, mie imi va fi dor sa te ignor,crede-ma] paranteza aia nu e scrisa de ei, e doar o realitate pe care nu o afiseaza nimeni pe hi5 :)) sau alte briz-brizuri de gen.

Nu-mi amintesc sa fi mintit chiar in halu asta nici macar in albumele de clasa a12a unde logic trebe sa scri frumos ca deh... vad parintii colegilor, vad profii, familiile familiilor lor, etc. Nu interpretati gresit, am cautat in fiecare din colegi ceva bun de zis, fiind oameni am gasit si calitati reale pe care le`am scris... dar de aia tot nu am scris la multi ca imi va fi dor de voi, tocmai pt k abia am vorbit cu unii in ultimii ani de liceu.
Revenind la subiect... de ce toti se prefac ca a fost MINUNAT sa petreaca anumite momente cu niste oamenii cu care abia se salutau?!

Mie una imi va fi mai dor de prietenii mei imprastiati prin tot liceul decat de iubitii mei superbi colegi cu care nu prea vorbeam (sunt cateva exceptii printre ei - cei de treaba). Voi cum stati la capitolul asta?

Ultima proba la bac

Maine e oficial ultima zi ca eleva de cls a12-a.
Stateam cu vecina M. afara in spatele blocului si ne aminteam cat stres si cata nerabdare am putut avea cu bacul asta. Stateam ca disperatele in spate (cum le zicem noi la curticica si parcarea din spatele blocului) si citeam comedia si basmul la lumina orbitoare a unui bec.(sa stiti ca am crezut ca o sa chioram de la cat de slaba era) sau ne uitam cu o seara inainte pe forumuri ca deh s-o zice ceva de subiecte. De tzeapa de dupa nu mai pomenesc ca ne-am luat-o multi cu romana sa recunoastem...
Mate ca mate, istoria ca istoria, cu ciuda ca am dat pe de langa cu raspunsurile sau cu bucurie ca am scapat de inca una...
Stiam ca vom rade uitandu-ne in spate si depananad amintiri de... cateva zile :)). Totusi inca nu s-a terminat, mai e o zi, dar sunt mai mult adormita decat stresata. Trista? Melancolica? Bucuroasa? Nu stiu cum sunt, voi afla peste cateva zile dupa ce ies din starea asta de agonie pt. ca nu realizez inca ce simt cu privire la viitorul apropiat.

Sper ca nu v-am plictisit degeaba si v-a venit si voua somnu ca e tarziu, trebe sa dormiti ce naiba :)).
Zebwa va ureaza vise amestecate. Pace (păci)

Pentru cine ma cunoaste sau nu,nu conteaza

Oke, sa incepem...
Mi se spune Zebra, sunt de unde locuiesc si am decis intr-un impuls de moment sa-mi fac un blog. De ce? Sa spunem ca nu stiu exact in momentul asta, dar sa lasam timpul sa vorbeasca de la sine.