Nebunia şi visele = ?

Bună dimineaţa/ ziua/ seara (sau noapte bună dacă aveţi planuri de zâzâială la comp)!
După cum puteţi observa încerc să învăţ tastatura cu litere româneşti, deci scriu de 2 ori mai greu.

Weekendul acesta am primit un hug attack de la Inspiraţia Divină şi am scris prima poezie după un an de zile (da, chiar plănuiam să mă las pe veci, dar mi-a dat cu virgulă şi nu în favoarea voinţei mele). Vedeţi voi tineri feciori şi fecioare cu numirea greşită care tocmai am făcut-o pt. voi, am descoperit că uneori soluţia la problemele cele mai adânci (vai perverşilor nu vă gândiţi la prosti) e să te gândeşti că ai vorbi cu o a doua persoană a ta. DAAAAR NU CU VOCE TARE! După mai daţi vina pe mine că tre să mergeţi la psiholog sau ajungeţi la nebuni...Doamne fereşte!
Eu am găsit această a doua persoană- visele care le am (ori în timpul nopţii, ori cu sensul de dorinţe, ţeluri, norişori sau cum vreţi sa le spuneţi).
Nu ştiu de unde mi-a venit ideea, nu ştiu dacă e normală sau într-adevăr eu sunt cea care trebuie să se cazeze la un hotel de lux pe nume ospiciu, dar pe mine mă ajută. Bun... am început punându-mi anumite întrebări gen: Ce mi-ar spune visele? Ce m-ar sfătui? Dacă le-aş evita în continuare cum m-ar înfrunta? etc. tocmai pt. că ele sunt opusul meu de cele mai multe ori şi poate chiar o fi o latură ascunsă a fiecăruia dintre noi în ele.
Aşa am început să scriu poezia care sper că pe viitor o voi continua ca o poveste, o experienţă de cunoaştere a sinelui...sper doar să nu mai fac vreun accident cu inspiraţia şi s-o bag din nou la reanimare săraca.

Totuşi un mic avertisment dacă vreti să faceţi ca mine (ce fericită aş fi să nu vorbesc de una singură şi să mă luaţi în serios purecii mei drăgălaşi şi zbârliţi) asiguraţi-vă că vă asumaţi toată responsabilitatea pentru adevăratele voastre dorinţe, orice fel de gânduri şi că vreţi cu adevărat să le înfruntaţi sau chiar să le schimbaţi.
Vă zic asta pt. că eu am fugit de ele tocmai pt. că îmi era teamă de ce gânduri stricate depzitez în tăiţeii din cutia craniană. Dar acum le înfrunt, încerc să le accept, poate chiar să le depăşesc... şi chiar înţeleg mai bine unele acţiuni ce le fac în prezent.

Îmi pare rău că postul nu a fost mai amuzant,dar nu era acesta scopul de data asta. Şi nu,nu sunt nicio specialistă, dar pot să zic că fiecare poate fi specialistul său exact în ce domeniu îşi doreşte.
Dacă vreţi să postez poezia aştept 3 bifări la oricare din căsuţele de mai jos şi am s-o lipesc cu lipici scump sa nu se ştearga,oke?

Merci dacă v-aţi pierdut minutele din viaţă citind ce scrie o nebună care poate uneori habar n-are ce vorbeşte,dar ea încearcă. ;) Păstraţi-vă rotofei că de mâine începe o altă saptămână şi vă trebuie energie :)).
Păci cu doo degete în sus şi tri jos.