20 ianuarie 2012

2012 vrea sa scriu din nou :))

Salutari din spatiu .
Cum care spatiu? Cel care va inconjoara bineinteles, deci cum e spatiul asa va fi si salutul meu pentru voi.


La multi ani pt 2012! Sa fie un an mai bun si mai nebun decat restul ca doar e cu renume,nu? Va doresc toate cele bune din lumea mea paralela :).

Introducerea ca introducerea, dar sa vedem cum se va incheia acest post avand in vedere ca nu am plecat de la o idee fixa.

Haideti totusi astazi sa va povestesc o reactie in interiorul meu cand am citit   http://vampy.repetent.ro/2012/01/20/din-partea-unei-femei-pentru-tine-drag-barbat/ .

Nu sunt o feminista convinsa ca sa pun accentul pe deschisul usii de exemplu, dar nici sa mi-o iei tu in fata ca namila apoi sa o lasi sa mi se tranteasca in fata nu mi`ar placea...
Mai degraba m-as numi un suflet de copil in minte si corp de femeie. Ce inseamna asta? Iubesc sa ma prostesc, dar doar alaturi de persoane in care ma incred. As fugi de responsabilitati calare pe-un melc cu racheta incorporata, dar stau sa infrunt macar jumatate din ele pentru ca trebuie. Am corpul unei femei normale, dar evit tocurile si lucrurile superfeminine. etc.

Revenind la articol, il iubesc... stiti de ce? Nu cred.... Pe langa amuzamentul gandului unui potential cititor de sex masculin gen: "IN SFARSIT RECUNOASTE O FEMEIE ACESTE LUCRURI !!!" ma regasesc in el deoarece traiesc in aceeasi societate cu scriitoarea articolului si pentru ca la urma urmei cu totii avem un suflet care asteapta sa fie iubit.

Ce am invatat in ultimul an din viata mea? Ne dorim sa fim iubiti, ne dorim sa iubim, dar ne este teama cand fapta se concretizeaza. Am observat aceste mici mari evolutii in jurul meu si e ca si cum Dumnezeu sa ma ierte acum pentru ce voi spune dar... parca ne`am intors pe vremea lui Adam si Eva. Iubirea = marul, il vrem, nu-l atingem pentru ca ne e teama de urmari. Teama de iubire de unde vine defapt? Din experientele trecute si prezenta societate in general. OK, iei marul, l`ai luat de atatea ori si s`a`ntamplat sa fi pedepsit. Tu ce faci? Cu ce credinta ramai in cele din urma? La urma urmei cred ca Dumnezeu chiar isi doreste sa luam acest mar pentru a invata sa facem diferenta dintre iubirea interzisa, bolnava si iubirea sanatoasa cand o vom intalni.
Nu, nu cred in crai si zane, nici in oameni perfecti unii pentru altii, dar cred in motivele si scopul pentru care trecem prin diverse intamplari in aceasta viata.

Eu una am trecut prin ultimul an destul de greu, dar cu un bagaj in plus de hrana pentru drumul lung pe care-l mai am de parcurs. Nu e delicioasa, dar va tine de foame, am si niste seminte din urma carora voi semana ceva bun sau rau, cine stie? Macar voi incerca sa le dau viata si sa le tratez... asa cum am invatat pana acum. Da-ti-va si voua sansa sa va redescoperiti prin ce veti semana de astazi inainte si sa nu uitati: Nu gustul conteaza, cat asimilarile cu care te alegi pentru a pasi puternic inainte.

O perioada roditoare va doresc pana la urmatoarea postare!
*Watch me leave*