I. Vorbele unui vis înţelept
Fată de aramă şezi cuminte în dreapta alaiului vieţii
Lasă-ţi sufletul să cadă peste vălul tinereţii
Capul şi gândurile aşează-le în poala-mi îmbatrânită.
De atat amar de vreme te-am ascuns în mine...
Ţi-am călăuzit paşii de fecioară cu propria-ţi minte.
Ca să pluteşti în nopţile plumburii, pe timp de zi să răzbeşti
Am descusut iţele temerilor tale, am alungat vremuri
Şi te-am îndepărtat de veniul amintirilor ce îmbătrâneau.
Închide-ţi porţile, lasă doar ploaia blândă să se aştearnă din amurg
Pe roadele vieţii de acum şi vântul să le mângâie plăpând.
Simte-mi mireasma de linişte ce te învăluie o dată cu tăcerea nopţii,
Pleoapele or să-ţi cadă greu în mâinile sorţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu