Imi e groaza... mereu mi`a fost de acele zile care te lasa inlemnit, corpul ti`e incordat, iar singurul loc in care simti ca ai puls este capul deoarece te doare... nu simti ca ai putea face ceva sa`ti revi...si daca ai putea, gandurile ti`ar sta in cale ca intr`un joc penibil in care ai luat "lucrul" care te impiedica sa faci ce trebuie.
Uneori e perfect sa ignori anumite lucruri pentru a`ti reveni si a face totul ca la carte, dar din cand in cand nu poti oricat ai vrea. E de ajuns sa ai cateva momente de slabiciune si sa te inhate... esti prins, otravit de acest/e eveniment/e dupa care urmeaza agonia. Partea trista este ca unii nu renasc din cenusa ca pasarea Phoenix si raman marcati de ele...
Eu stiu ca voi renaste, simt asta, poate nu acum, nici foarte curand... dar cand se va intampla, ma voi asigura ca am asimilat tot ce imi este de folos din agonie pentru a trai mai mult. Asa ar fi frumos sa se intample tuturor pentru ca nimic nu e intamplator, iar cum spuneam astazi unui coleg... nu dau vina pe destin, nu`mi place... eu inteleg asta ca o oportunitate in fiecare detaliu al vietii, sa inveti ceva nou, sa te controlezi sau te redresezi.
Ma intorc acum la prezentul meu si incerc sa asimilez in continuare...
Pace!
&Vacanta placuta ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu