16 octombrie 2010

27 septembrie 2010

Schimbari

Hey ppl am revenit.

Nu am de gand sa-mi cer scuze ca nu am mai scris nimic c-ar fi de kk(o).

Am stat in ultima vreme, cam de cand am scris ultimul post (cand zic scris, nu zic copy-paste de pe YT,deci v-ati prins), am observat o gramajoara de schimbari si decalari in jurul meu, iar eu nu sunt singura care a prins cioara asta din zbor si a zbarlit-o cu ganduri. Cam acesta a fost si motivul pt. care nu am scris, mintea mea a fost incurcata ca o ata subtire cu care s-a jucat un copil (copilul aici fiind destinul/viata de zi cu zi/gasiti voi o comparatie mai pe limbile voastre). Desi nici acum nu e prea descalcita ea, macar s-au indreptat partial niste neuroni (da da, au venit pe calea dreapta :))-not ), iar acum am revenit sa va plictisesc ca acu` cat timp o fi fost.

Ce pot sa zic... e ciudat cand ti se sparge balonul cu sapun, te strecori in unul de plastic si crezi ca de data asta ti-ai creat o lume destul de sigura si echilibrata, mai ales in momentul in care incep sa se clatine lucrurile si purecii din globul tau se transforma in ceva ce se adapteaza mai bine decat tine. Unii pureci se adapteaza mai usor, altii mai greu, unii deloc, depinde de zguduiala.
Unii pureci se lovesc in plin de tine incercand defapt sa-si restabileasca echilibrul, altii se dau la o parte gasind un stalp si astfel se salveaza, altii incearca sa se tina inca de tine.
Unii pureci au legat un lant de tine, altii nu. Unele legaturi slabesc, dar se reconstruiesc... altele se rup atat de rapid si te chinui sa le mai prinzi cumva sau nu. La unele lanturi se gaseste dupa o vreme bucata desprinsa in tot haosul insa la altele deloc.

Teoria mea despre asa-zisii "pureci" poate fi lalaita mult si bine,dar nu asta conteaza. Conteaza faptul ca oricat de sigura pare a fi o legatura intre oameni, niciodata nu poti fi sigur 100% ca aceea va fi mereu ca atunci cand isi atinge punctul maxim de multumire pt tine sau ceilalti. Cel mai important moment intr-o legatura dintre 2 persoane este declinul... fragilitatea aceea care iti da verdictul: Continui sau nu pe un drum comun cu cealalta persoana? Esti in stare sa echilibrezi situatia impreuna cu celalalt sau nu? Chiar iti doresti sa faci ceva in privinta asta sau este doar o impresie? Raspunsul vine mereu din suflet, iar daca impulsul este nu, vei simti ce iti doresti cu adevarat in decursul a urmatoarelor cateva zile.

Voi reveni cu alte plictiseli in viitorul apropiat sper. Pana atunci aveti grija de fundurile voastre ca altfel nu mai puteti sta jos sa cititi in tihna ce am scris :)). Pace!

24 iulie 2010

O alta zi... si cam atat

Ce te faci atunci cand cea mai interesanta zi din viata ta este aia in care nu faci nimic sau in care nu ti se intampla mai nimic? Cel putin in asta se transforma incetu cu incetu vacanta asta...

De cand am dat bacul am renuntat partial la niste obiceiuri care le consideram vicii...inainte de bac. Exemplu: palavrageala metaforica pe mess cu limbaj imbarligat si cu impresii fantastice de lene eterna. Mai nou citesc tot mai des urmatoarele chestii pe mess "mi-e lene", "mor", "am o stare d-aia...", etc. (inelegeti voi ca sunteti copii vaccinati si crescuti). Culmea e ca parca nici eu nu sunt prea departe, stau de multe ori in fata compului si ma uit prin monitor cu o privire bleaga a carei "sef " (creierul) e prea uzat sa mai poata procesa vreo informatie la care trebuie sa mai si raspunda (x: vi pe afara? - dupa 5 minute- eu: nu stiu...). :)) Vacanta asta pare sa se imputa incet si sigur, nu numai pt. mine.

Deci de cele mai multe ori imi dau seama ca cea mai super tare zi din vacanta este cea in care te holbezi intr-un loc fara rost, fara sa sti de ce si mai ales fara sa sti cum sa te misti din el. Sper macar in ultimele 2 luni sa se mai amelioreze scartaiturile de rigoare ca altfel vai s-amar de distractia noastra, suntem tristi bha...
Pace! -_-

06 iulie 2010

Semnale de fum din carantina

Stau ca un vampir in camera de 2 zile si dorm aproape non-stop. Motivul: am racit (da da stiu vorba aia ironica despre oamenii raciti si vara).
Ochii mei deja abia suporta lumnina zilei (nu mai pomenesc de cea a soarelui), ca dovada stau cu ochelarii de soare pe nas in timp ce scriu pe blog... ce nu fac eu pt voi? :)) right
M-am saturat sa zic doo cuvinte si sa tusesc... macar de-ar avea cineva nevoie in vreun film de un personaj care sa tuseasca si sa "sopteasca" in acelasi timp... dar nu! Sansa mereu trece pe langa abilitatile mele :((

O singura plangere am la unii medici la care trebuie sa faci programare si cu o luna inainte de a te imbolnavi ca sa ajungi la timp (la timp adica atunci cand esti bolnav). Adica suni, abia poti sa vorbesti, te chinui sa te programezi cat mai repede si tanti de la capatul firului iti zice ca e liber de abia peste minim 3-4 zile(asta-i cu noroc). Si se mai plange Oana Cuzino la emisiunea "Ce se intampla doctore?" ca oamenii isi stabilesc singuri tratamentul tot mai des si gresesc...
Incep sa ma intreb: Ar trebui totusi sa mearga omul la urgente ca sa primeasca atentie la timp chiar si pentru o simpla raceala?
As mai avea de spus,dar e frumos sa ma abtin, totusi am fost primita azi (dupa ce era sa adorm pe scaun ca nu aveam programare si da-i si lasa-i pe altii....)

Orice sa fi in Romania, doar bolnav nu...
Ma intorc in pat. Pace voua!

03 iulie 2010

Hai faiv si citate despre dor

Neatza concetateni!

Stateam cu ochii injumatatit deschisi si ma uitam pe anumite hai faiv`uri acum ceva minute. Ghici ce? Multi care au absolvit anul asta liceul si-au amintit abia acum sa puna poze cu toti colegii de clasa :)). Vai... imi va fi dor de tine! Amintirea este o comoara nu stiu de care si nu stiu cand si unde o vom regasi vai!!! :(( [nu conteaza ca ne`am salutat de 2 ori pe an cat am fost colegi, mie imi va fi dor sa te ignor,crede-ma] paranteza aia nu e scrisa de ei, e doar o realitate pe care nu o afiseaza nimeni pe hi5 :)) sau alte briz-brizuri de gen.

Nu-mi amintesc sa fi mintit chiar in halu asta nici macar in albumele de clasa a12a unde logic trebe sa scri frumos ca deh... vad parintii colegilor, vad profii, familiile familiilor lor, etc. Nu interpretati gresit, am cautat in fiecare din colegi ceva bun de zis, fiind oameni am gasit si calitati reale pe care le`am scris... dar de aia tot nu am scris la multi ca imi va fi dor de voi, tocmai pt k abia am vorbit cu unii in ultimii ani de liceu.
Revenind la subiect... de ce toti se prefac ca a fost MINUNAT sa petreaca anumite momente cu niste oamenii cu care abia se salutau?!

Mie una imi va fi mai dor de prietenii mei imprastiati prin tot liceul decat de iubitii mei superbi colegi cu care nu prea vorbeam (sunt cateva exceptii printre ei - cei de treaba). Voi cum stati la capitolul asta?

01 iulie 2010

Ultima proba la bac

Maine e oficial ultima zi ca eleva de cls a12-a.
Stateam cu vecina M. afara in spatele blocului si ne aminteam cat stres si cata nerabdare am putut avea cu bacul asta. Stateam ca disperatele in spate (cum le zicem noi la curticica si parcarea din spatele blocului) si citeam comedia si basmul la lumina orbitoare a unui bec.(sa stiti ca am crezut ca o sa chioram de la cat de slaba era) sau ne uitam cu o seara inainte pe forumuri ca deh s-o zice ceva de subiecte. De tzeapa de dupa nu mai pomenesc ca ne-am luat-o multi cu romana sa recunoastem...
Mate ca mate, istoria ca istoria, cu ciuda ca am dat pe de langa cu raspunsurile sau cu bucurie ca am scapat de inca una...
Stiam ca vom rade uitandu-ne in spate si depananad amintiri de... cateva zile :)). Totusi inca nu s-a terminat, mai e o zi, dar sunt mai mult adormita decat stresata. Trista? Melancolica? Bucuroasa? Nu stiu cum sunt, voi afla peste cateva zile dupa ce ies din starea asta de agonie pt. ca nu realizez inca ce simt cu privire la viitorul apropiat.

Sper ca nu v-am plictisit degeaba si v-a venit si voua somnu ca e tarziu, trebe sa dormiti ce naiba :)).
Zebwa va ureaza vise amestecate. Pace (păci)

Pentru cine ma cunoaste sau nu,nu conteaza

Oke, sa incepem...
Mi se spune Zebra, sunt de unde locuiesc si am decis intr-un impuls de moment sa-mi fac un blog. De ce? Sa spunem ca nu stiu exact in momentul asta, dar sa lasam timpul sa vorbeasca de la sine.